Peaceful moments

Salarii inghetate la o treime din companii - Cum se pastreaza talentele?

Articol preluat de pe financiarul.com.

de Vlad Barleanu | 24 August 2010

Renuntarile voluntare la locurile de munca, la jumatate fata de 2007 

Recesiunea economica a adus inghetarea sau scaderea ritmului de crestere a salariilor. Efectul a fost ca angajatii si-au pierdut increderea, iar companiile incearca sa-i atraga prin alte tipuri de recompense.

Cresterile salariale bugetate pentru 2010 se situeaza in jurul valorii medii de 4,5%, la jumatatea celei inregistrate in cursul anului trecut, fiind de­ter­minate de performanta individuala si de per­for-­man­ta organizatiei, potrivit unui studiu dat publi­citatii ieri de compania de consultanta Consulteam. „Studiul Salarial Mercer 2010” arata ca  procentele de cresteri salariale acordate de catre companii difera in functie de sectorul din care fac parte, aproximativ 30% dintre companii neacordand nicio crestere salariala in 2010.
Jumatate din companii, mai ales in sectoa­rele IT, productie si vanzari de bunuri de larg con­sum si industria energetica, continua sa faca an­gajari. Ancheta mai ara­ta ca Bucurestiul inca pastreaza un avans fata de restul regiunilor geogra­fice din Ro­mania in privinta valorilor intre­gului pachet al remuneratiei. Sa­la­riul de baza este mai mare cu pro­cente variabile, diferentele fiind mai mari la posturile de management.

Fluctuatia voluntara de personal, adica procentul de angajati care au parasit companiile din proprie initia­tiva, este in continua scadere, ajun­gand anul acesta la o valoare medie de 7%, cu 40% mai putin decat in 2009 si cu 50% mai mic decat in 2007. Bonusurile variabile bazate pe perfor­manta sunt in continuare o componenta impor­tan­ta a pachetului salarial, valoarea acestora menti­nandu-se intre unu si trei salarii lunare, in functie de nivelul si profilul postului. Beneficiile de baza au ramas cele legate de protectia vietii si sanatatii angajatului - cum sunt asigurarile de viata sau de accidente si abonamentele medicale, in conditiile in care s-a renuntat la implementarea unor noi beneficii, cum ar fi pensiile private.

 

Cum se pastreaza talentele?

Pentru 2011, estimarile companiilor sunt mai optimiste, atat in privinta intentiilor de angajare, cat si a procentului de crestere salariala bugetata.
„Deciziile de resurse umane pentru anul 2010 sunt focusate in continuare pe reducerea costurilor. Cu toate acestea, multi manageri si specialisti se intreaba cum vor putea sa fie com­petitivi in razboiul pentru talente in cazul in care economia se imbu­natateste, dar buge­tele raman reduse”, a declarat Oana Datki, Country Manager al Consulteam, reprezentant Mercer in Romania. Ras­punsul pietei la aceasta problema este concentrarea pe elemen­tele non-financiare - dezvolta­re, cariera, echilibru in viata personala.

In anii trecuti, compensarea finan­cia­ra era principalul element al bu­ge­telor companiilor. In conditiile rece­­siu­nii econo­mice, companiile au redus impactul compensarii prin inghetari de salarii, iar multe organizatii au recurs la imbunatatirea echilibrului dintre munca si viata privata pentru a incerca sa motiveze, retina si chiar atrage oameni.

Deciziile de criza pe care organizatiile au fost nevoite sa le  ia au fost dure - atat in ceea ce priveste businessul, cat si angajatii din companii. Relatia dintre angajat si angajator s-a modificat substantial. Increderea si legatura cu organizatia au fost reduse in momentul in care angajatii au vazut reduceri de posturi, inghetari de salarii si volume mai mari de munca. Atitudinea fata de succes, recompensa si munca s-a modificat, iar angajatorii sunt nevoiti sa ga­seasca modalitati non-financiare de a intari im­plicarea oamenilor pentru a face fata provo­carilor curente.

Cooking is the new shopping!

Va impartasesc un articol care mi-a placut pe site-ul petocuri.ro. Incepe cam asa:

"Istoria se repeta, uneori in mod imprevizibil. Daca in urma cu multe sute de ani, rolul femeii era restrictionat la familie si casa, iar protestele feministe nici macar nu-si ascuteau glasurile stridente, astazi joaca in bucatarie a devenit din nou cool, fun si la moda."

Va invit sa il descoperiti integral aici:
petocuri.ro

Studiu: Tot mai mulţi români încep să îşi doreasca mai mult timp liber

Articol preluat de pe adevarul.ro.

Patru din zece români îşi doresc ca în următorii zece ani să găsească un echilibru între carieră şi familie. Obligaţiile pe care le au îi fac să tânjească după puţin timp pentru ei înşişi. Fiecare simte nevoia unor clipe pentru sine. Momentele de relaxare pe care ni le oferim sunt cheia relaţiilor armonioase cu cei din jur.

„Nu mai suport. Lucrez de dimineaţa până seara, de luni până vineri, adesea şi în weekend. Mi-am luat, pe lângă serviciu, câteva colaborări, dar chiar şi aşa, când trag linie, la final de lună, nici măcar nu-mi permit să merg la coafor sau la cosmetică", povesteşte Alina, o tânără de 29 de ani.

S-a căsătorit acum cinci ani, dar de mai bine de un an, de când soţul ei a rămas fără slujbă, pe umerii ei au rămas toate cheltuielile familiei.

„Dăm 300 de euro pe chirie, plătim întreţinere şi toate celelalte facturi lunare şi mai rămânem cu circa 600 de lei. Din ăştia trebuie să acopăr tot: îmbrăcămintea şi încălţămintea pentru amândoi, produsele de igienă personală şi de curăţenie şi ce mai intervine. Avem noroc că primim pachete cu mâncare de acasă, de la părinţi, că altfel am face şi foamea", mai spune Alina. 

Timp doar pentru ceilalţi

În puţinele ore pe care le petrece acasă, femeia se împarte între curăţenie, bucătărie şi dorinţele soţului ei de a ieşi într-un parc sau la o terasă, de a-şi vizita prietenii, părinţii şi rudele. „De multe ori, mă ia de nouă de cum pun piciorul în casă: «Hai să mergem colo», «Hai să facem asta». Şi cum nu vreau să se simtă jenat pentru că nu şi-a găsit un job care să-i placă până acum, de cele mai multe ori accept să-i fac hatârul. Numai că am obosit să fiu alături de toţi cei din jur şi să uit de ceea ce aş vrea eu să fac cu timpul meu liber", povesteşte Alina.

Tânăra spune că nu a mai văzut o piesă de teatru de mai bine de jumătate de an, iar la film mai merge când sunt promoţii de tipul „două bilete la preţ de unul", „gratis pentru doamne" sau când mai primeşte câte o invitaţie.

„Ce mai îmi iau, aşa pentru mine, sunt câteva cărţi pe lună, la pachet cu ziare. Dar nici de astea nu mai am timp. Mi-aş dori o zi întreagă numai pentru mine, să răsfoiesc paginile unui roman bun sau să mă dichisesc din cap până în picioare, fără să ştiu că la o anumită oră trebuie să fug nu ştiu unde", spune femeia.

Alina susţine că nu-şi permite să-şi ia toate zilele de concediu, iar pe cele pe care le-a avut deja, le-a petrecut în faţa laptopului, lucrând pentru colaborările din care mai scoate câteva sute de lei, atât de importante pentru bugetul familiei.

„Dacă aş cere tot concediul, mi-aş pune şefii în cap. Din cauza disponibilizărilor am rămas puţini, dar cu multe sarcini, aşa că fiecare cerere de concediu semnată este o dovadă de extremă bunăvoinţă faţă de cel care o solicită", explică Alina.

Banii sau viaţa?

Femeia crede că este norocoasă pentru că deocamdată nu au apărut copiii. „Nu ştiu cum ne-am descurca dacă am mai avea şi un odor de care să avem grijă. În condiţiile actuale, chiar nu-mi doresc un pui de om faţă de care să greşesc din cauză că nu-mi pot găsi timp pentru el sau nu am banii necesari să-i ofer tot ceea ce-i trebuie pentru a creşte sănătos", recunoaşte Alina.

Cu toate că povestea femeii poate părea una atipică, un studiu realizat recent de compania Pricewater­houseCoopers relevă că patru din zece români tânjesc după un raport mai echilibrat între viaţa profesională şi cea privată. Raportul „Managing Tomorrow's People", care vizează aşteptările pentru următorii zece ani a peste 5.700 de angajaţi din 113 ţări din întreaga lume, mai arată că între bărbaţii şi femeile din România există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte aşteptările lor profesionale.

Astfel, în timp ce 43% din bărbaţii români îşi doresc să poată pună pe picioare propria afacere în următorii zece ani, 46% din  românce intenţionează să petreacă mai mult timp alături de familie. Totuşi, 32% din români susţin că-şi doresc ca în următorii zece ani să ocupe un post cu mai multe responsabilităţi, dar şi cu un salariu pe măsură.

Însă proporţia carieriştilor este mult mai mare la nivel global: 44% din participanţii la acest studiu au indicat că şi-ar dori un post cu mai multe responsabilităţi, care să le aducă venituri substanţiale. O altă diferenţă între angajaţii români şi cei străini reiese din percepţia asupra activităţilor pe cont propriu: pentru 28% din români, o asemenea perspectivă este atrăgătoare, în timp ce doar 20% din străini găsesc activitatea de liber-profesionist seducătoare.

Posibil exod al forţei de muncă

Peter de Ruiter, liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică al PwC România, crede că cei doi ani de recesiune au schimbat atitudinea angajaţilor faţă de modul în care evoluează cariera lor. El avertizează că angajatorii ar trebui să acţioneze cu precauţie pentru a nu se ajunge la un exod al forţei de muncă la momentul redresării economiei.

„Angajaţilor li se cere să facă mai mult, cu mai puţine resurse. Studiul nostru arată că aceştia încep să resimtă presiunea, un număr foarte mare de respondenţi indicând faptul că îşi doresc un raport mai echilibrat între viaţa profesională şi cea privată", explică de Ruiter.

Jobul ideal: „biroul virtual"

Majoritatea angajaţilor cu experienţă ( 36-45 de ani) care au participat la studiul PricewaterhouseCoopers au afirmat că locul lor de muncă ideal presupune un „birou virtual" care să le permită să-şi rezolve problemele profesionale oriunde s-ar afla, chiar şi acasă. În schimb, tinerii la început de carieră (16-25 de ani) se văd mai degrabă lucrând într-o clădire de birouri, din centrul unui oraş.

Şi adulţii au nevoie de răsfăţ

„Putem avea o mare disponibilitate de a face diferite sacrificii pentru carieră, pentru familie şi cei dragi, dar această disponibilitate vine dintr-o motivaţie interioară. Totuşi, nu ne putem hrăni doar cu asta, nu putem renunţa la tot timpul nostru fără să primim ceva în schimb", afirmă psihologul Lena Rusti.

Consum interior

Specialistul în comportament uman susţine că, de la caz la caz, acele lucruri de care avem nevoie vizează atenţia sau afecţiunea partenerului de viaţă, asumarea unor sarcini casnice din partea soţului, a soţiei, dar şi valorizarea propriei persoane cu ajutorul unor mici plăceri. „Când simţi că dai încontinuu fără să primeşti nimic în schimb, acumulezi o serie întreagă de frustrări, iar stima pe care o ai faţă de tine însuţi scade", mai arată Rusti.

Despre stima de sine, psihologul Gabriela Clement scria pe blogul său, psihologia.wordpress.com, că e „o valoare umană fragilă şi schimbătoare. Ea creşte de fiecare dată când ne străduim să ne respectăm standardele şi scade atunci când nu reuşim".

Pentru psihologii americani, secretul unor relaţii bune cu cei din jur constă în aprecierea şi valorizarea propriei persoane. Asta şi pentru că „persoanele cu o stimă de sine scăzută se consumă în interior şi pot ajunge la diferite boli psihosomatice sau chiar la comportamente aberante, cum ar fi să suporte o presiune fantastică la muncă, iar când ajung acasă să-şi verse nervii pe cei dragi sau invers", explică Rusti.

Mirajul programului flexibil

Importanţa timpului petrecut alături de familie capătă noi dimensiuni în întreaga lume. Astfel, 47% din elveţieni şi la fel de mulţi britanici au indicat schemele flexibile de lucru drept principalul aspect pe care-l iau în considerare, după cel referitor la salariu, atunci când îşi aleg un loc de muncă. Programul flexibil este apreciat şi de 39% din olandezi şi 43% din americani.

Femeile au insistat asupra necesităţii unui orar permisiv într-o proporţie mult mai mare decât bărbaţii. Totodată, cei mai mulţi respondenţi din Europa Centrală şi de Est au declarat că elementul de relaţionare este foarte important la serviciu, iar munca pe cont propriu este o perspectivă atrăgătoare pentru 46% din columbieni şi 44% din sud-africani.

Porţii mici de alint pentru fiecare
Câteva minute de relaxare pot alunga stresul acumulat peste zi.
Psihologii susţin că trebuie să avem grijă de propriile dorinţe şi nevoi pentru a le putea fi de ajutor celorlalţi. Un pic de răgaz în ritmul tumultuos al vieţii cu care ne-am obişnuit ne-ar ajuta totodată să ne întărim stima pe care o avem faţă de noi înşine şi să ne încărcăm cu o atitudine pozitivă.

„De prea multe ori folosim şi ultima picătură de energie pentru a ne asigura că le este bine celor din jur, iar această trăsătură e valabilă în special în cazul femeilor", consideră Deborah McIncrow, antrenor personal de fitness şi membru al unei comunităţi de dezvoltare personală din Statele Unite ale Americii.

Aceasta are şi câteva sfaturi pentru recăpătarea energiei şi încrederii în sine:

1 Ia o mică pauză la sfârşitul zilei pentru a te relaxa. Caută în mintea ta momentele în care faptele tale au contat şi au făcut diferenţa pentru cei dragi sau cunoştinţe.

2 Învaţă să vezi încercările nereuşite ca pe nişte aventuri de succes. Lamentarea nu te ajută la nimic, iar pentru a reuşi, trebuie să încerci în continuare.

3 Înarmează-te cu un spumant de baie şi răsfaţă-te măcar câteva zeci de minute cu o baie relaxantă, la lumina lumânărilor. Potrivit divavillage.com, aceasta este modalitatea perfectă de a încheia o zi infernală de muncă.

4 O şedinţă la salonul de cosmetică, la coafor ori frizerie sau la sala de sport ar putea fi o investiţie bună, dacă ne gândim că îţi poţi recăpăta surâsul cu câteva zeci de lei.

Un film pe care il iubesc - "Un an bun"

Filmul vine in sprijinul ideilor de slow movement si downshifting si mare parte din actiune se petrece in decorul minunat din Provence.
Este o ecranizare dupa romanul " Un an bun" al lui Peter Mayle.
Autorul englez s-a stabilit in Provence si a scris mai multe carti in care putem considera un personaj important si Provence-ul.



Puteti vedea poze din Provence aici:

http://hobbydemamica.blogspot.com/search/label/Franta%20-%20Provence

Simple things can make life beautiful - Downshifting and Slow Movement

Joe Cocker - Simple things - music

http://www.youtube.com/watch?v=PTzhxyRoe9E&feature=related

Amy Grant - Simple things - music

http://www.youtube.com/watch?v=j8W1UbEqyNg

Enigma - Return to innocence - music

http://www.youtube.com/watch?v=9_ALElMLpRA&feature=related


Downshifting is a social behavior or trend in which individuals live simpler lives to escape from the rat race of obsessive materialism and to reduce the “stress, overtime, and psychological expense that may accompany it.”[1] It emphasizes finding an improved balance between leisure and work[2] and focusing life goals on personal fulfillment and relationship building instead of the all-consuming pursuit of economic success.
Downshifting, as a concept, shares many characteristics with voluntary simplicity, but is distinguished, as an alternative form, by its focus on moderate change and concentration on an individual comfort level, a “dip your toes in gently”[3] approach. In the 1990s this new form of voluntary simplicity began appearing in the mainstream media and has continually grown in popularity among populations living in industrial societies especially the United States, the United Kingdom, and Australia.[4]
http://en.wikipedia.org/wiki/Downshifting


Downshifting To A Simpler Life

http://www.choosingvoluntarysimplicity.com/downshifting-to-a-simpler-life/

Downshifting means working towards simple living by making conscious choices to leave materialism behind and move on to more sustainable living. It does not mean simply cutting back and trying to live the same life only with less money. Downshifting requires prioritizing, an adjustment in values, and a totally different mindset… not just a change to a more frugal way of living.
People decide to downshift for a variety of reasons. Many want to get away from “living competitively”… job stress, consumerism, and feeling they have to live up to someone else’s expectations. Other people downshift because of a life changing experience, health reasons, or a crisis in the family. Often downshifting comes out of a wish to conserve natural resources. Whatever the reason, downshifting isn’t limited to any age or income level.


The Slow Movement: Making a Connection
http://www.slowmovement.com/
The Slow Movement aims to address the issue of 'time poverty' through making connections. People are turning to organic food in droves. Schools are in turmoil. How slow can you go? Home schooling is becoming commonplace. People are downshifting. The Slow Food movement is gaining popularity with 811 convivia worldwide. Stress is leading to unprecedented health problems. “Stop the world I want to get off” is a feeling we all have sometimes.
Why is this happening? What is wrong? What are we searching for? The one thing that is common to all these trends is connection. We are searching for connection. We want connection to people - ourselves, our family, ourcommunity, our friends, - to food, to place (where we live), and to life. We want connection to all that it means to live – we want to live a connected life.
This desire for connectedness is not new. Traditionally, in times past, our lives were connected.

Downshifting sau felul in care criza obliga pe multi la schimbarea filosofiei de viata

Data publicarii: 20-01-2010 Lifestyle (
RSS) http://www.banknews.ro/stire/36021_downshifting_sau_felul_in_care_criza_obliga_pe_multi_la_schimbarea_filosofiei_de_viata.html

Fenomenul de trecere de la materialism la spiritualitate, accelerat de conditiile economice vitrege. Unii "sclavi" ai bancilor si angajatorilor renunta la acest stil de viata pentru familie si mai mult timp liber. Chiar daca in strainatate este tot mai popular, la noi nu prinde radacini puternice deoarece inca ne aflam in etapa de consumerism.
Downshifting-ul este o filosofie de viata care se bazeaza pe placerile simple ale vietii (cele legate de spiritualitate) si respingerea ideii de materialism. Acest fenomen a venit intr-o societate consumerista in care oamenii privesc dintr-o perspectiva noua modul in care traiesc si muncesc. In urma unui interviu acordat pentru Curierul National, doua reprezentante ale HR Club ne explica cum se manifesta acest fenomen in Romania.
Adriana Boscanici, Managing Partner, Trainart si membru HR Club
- Ce inseamna downshifting? Puteti sa explicati in cateva randuri fenomenul?
- Daca utilizam definitia din dictionar, "downshifting" inseamna trecerea motorului intr-o viteza inferioara (retrogradarea, in limbaj automobilistic).
Trecut intr-un plan sociologic, termenul se refera la incetinirea ritmului, a intensitatii, vitezei cu care traim si, mai ales, muncim; inseamna reducerea standardului de viata pentru o calitate crescuta a vietii, parasirea unui job foarte bine platit pentru unul in care castigam bani mai putini dar avem timp de lucrurile care conteaza cu adevarat (sanatate, familie, spiritualitate).
Desi in limba romana nu exista o traducere a acestui termen, as propune o traducere tot din domeniul auto, si anume "incetinirea motoarelor" care inseamna practic debransarea de la un ritm nebunesc de viata, al carui sens uneori nici nu il mai stim, in favoarea unei vieti cu sens. Inseamna practic renuntarea la materialism si consumerism in favoarea spiritualitatii, trecerea de la "a avea" la "a fi".
- Este cunoscut acest fenomen in Romania? Sau inca este intr-o faza incipienta?
- Din experienta mea, acest fenomen este intr-o faza incipienta in Romania si nici nu cred ca se va raspandi prea curand, pentru ca noi traim intr-un sistem profund materialist, in care se construiesc din ce in ce mai multe mall-uri si hypermarket-uri, locuri in care oamenii sa consume si sa uite de ei, de adevaratul sens al vietii lor. Pe de o parte este normal sa fie asa, pentru ca acest fenomen de "incetinire a motoarelor" a luat nastere si s-a raspandit cu precadere in societatile care au parcurs multi ani etapa de consumerism si trec la un alt nivel acum. Este imposibil sa avem downshifting pe scara larga intr-o societate care doar de 20 de ani a scapat de lipsurile grave de care a suferit in perioada comunista. Oamenii sunt inca dornici sa acumuleze averi, posesiuni materiale pentru ca nu au avut aceasta sansa pana acum. Pe piramida nevoilor a lui Maslow, suntem in mare majoritate inca pe treptele implinirii nevoilor de baza (mancare, apa, caldura) si a celor de siguranta (casa, serviciu, resurse materiale) si de aceea acest fenomen este intr-o faza incipienta.
Insa cunosc si oameni care au ales sa renunte la pozitii importante si foarte bine platite in multinationale pentru a se dedica familiei, calatoriilor sau altor hobby-uri si placeri ale vietii pe care nu mai ai timp sa le gusti cand lucrezi la viteza si intensitate maxime. In primul rand nu mai ai timp efectiv si daca mai prinzi cate un week-end liber, tot ce iti doresti este sa dormi, sa lenevesti in stil leguma, pentru ca oricum corpul si creierul nu mai pot primi si alte solicitari. As spune insa ca exemplele de downshifteri sunt mai degraba exceptii si nu regula, cel putin in prezent.
Este posibil insa ca aceasta criza financiara sa ne oblige sa fim downshifteri; sa fie un semnal de alarma pentru multi oameni, in sensul ca posesiunile materiale, imaginea cladita in campanii costisitoare de self-marketing nu sunt fondul, ci doar forma; sa realizam ca nu banii si numarul caselor si proprietatilor aduc fericirea autentica si sa recastigam acea seninatate a echilibrului.
- Ce perceptie au romanii despre acest fenomen? Adopta ei aceasta schimbare?
- In cercul meu de prieteni exista o persoana care a ales sa fie un downshifter si isi asuma aceasta alegere, cu tot ce inseamna ea. La inceput ne parea un ciudat, un "fenomen" contrar tuturor obiceiurilor noastre pentru ca nu se mai uita la TV, se multumea sa castige mai putini bani, se bucura de micile placeri ale vietii - drumetii la munte, o plimbare in parc intr-o zi insorita, un film bun - lucruri care noua ni se pareau banale si pe care nu le mai savuram.
Initial nu intelegeam care este sensul, ce castiga din aceasta abordare. Chiar l-am banuit sa vrea sa fie altfel, mai special, insa am descoperit ca isi dorea numai sa fie linistit, sa faca acele lucruri care ii aduc satisfactie, sa nu fie inregimentat intr-un sistem care te alieneaza. Ultimul lucru care il interesa era ce cred altii despre el. Incetul cu incetul l-am inteles si apoi l-am apreciat si acum dorim sa fim ca el. Cred ca majoritatea romanilor au aceeasi perceptie fata de fenomenul de downshifting pe care am avut-o si eu initial, cand am fost pusa fata in fata cu acest gen de comportament, detaliat mai sus. Mai cred ca noi, oamenii, adoptam aceasta schimbare din pacate numai in momentul in care se intampla ceva negativ, de regula pierderea sanatatii fizice. Atunci constientizam ce este important cu adevarat si renuntam, in mare parte, la aceasta goana nebuna dupa "a avea".
Roxana Andrei, HR Advisor, Sandvik si membru HR Club
- Ce este downshifting?
- Downshiftingul este un fenomen, o filosofie de viata, aparuta la inceputul anilor '90 si care presupune alegerea unui stil de viata bazat pe placerile simple, accesibile si negarea ideii de materialism, a goanei dupa avere si imbogatire - toate acestea derivate clar, din societatea de consum in care traim. Fenomenul este cunoscut si in Romania - poate mai curand sub denumirea de "work/life balance".
Intr-o societate cum este cea romaneasca, in care alegem "de buna voie si nesiliti de nimeni" sa devenim sclavi ai bancilor si ai societatilor de imprumut - si toate astea pentru o casa, o masina, un cuptor cu microunde - consider ca un astfel de fenomen, desi probabil cunoscut, este totusi foarte putin insusit si aplicat. Si pana la urma, nu cred ca trebuie neaparat sa cunosti definitia "downshiftingului" sau sa auzi de fenomenul acesta, ca sa alegi sa iti traiesti viata si sa te bucuri de ea!
Integral in Curierul National

Slow Food Valahia Gusturilor a reluat evenimentele Targul Taranului

Slow Food Valahia Gusturilor a reluat evenimentele Targul Taranului09-21-2009, Bucuresti.
Din 12 septembrie, in fiecare week-end Targul Taranului isi reia seria obisnuita de intalniri cu publicul sustinator al produselor traditionale, dar si al valorilor miscarii Slow Food International. Sunteti invitati in fiecare sfarsit de saptamana cu prietenii, la Targ, la ARK-Bursa Marfurilor, pentru a gusta bunataturi de la tara si pentru a va destinde. Au in plan sa organizeze evenimente in acest sfarsit de an la Muzeul Taranului Roman in jurul datelor traditionale, Sf. Dumitru, Sf. Nicolae, iar de Craciun la ARK-Bursa Marfurilor.

In 21 si 22 nov. sunteti invitati la ARK Bursa Marfurilor. Familia Bangala o sa prepare bulz ca la Fundata si ai lui Condriuc din Botosani vor pregati sarmale de post cu mamaliga. Vor fi produse traditionale cu parfum de toamna, afumaturi de la Talmacel, branzeturi de la Crit si Fundata, pastrav afumat in cetina de brad, placinte ca mai inainte. Veti mai gasi si legume si fructe, dulceturi si paine de casa. Ce este bun si gustos, nu se lasa ! La ARK Bursa Marfurilor vis-a-vis de Piata de Flori, in Uranus colt cu vechea Cale a Rahovei, la 196 A !

Pofta buna si petrecere frumoasa :o)

informatii preluate de pe:
http://www.targultaranului.ro/